un cadou pretios

Cel mai pretios cadou , felicitarea de la Miri, facuta de manutele ei la scoala si daruita in ajunul Craciunului. Nu am reusit sa descarc fotografiile decat acum, am sa caut sa va traduc poemul catalan si o sa va mai uram inca o data un an nou cu multe impliniri!

M'AGRADRIA PARLAR

M'agradaria parlar

de llumis i d'històries dolces de Nadal,

de núvols de plom i acer,

amb mots clars entre les boires.

M'agradaria volar lluny

per contemplar el nuestro Planeta,

i explicar-vos que a tots els pobles

juguen els nens i les nenes

als patis de les escoles,

que les aigües arreu són netes

i que s'han desterrat la fam,

els horors y les guerres.

M'agradaria que les meves paraules

no fossin ficció, ni mentida ni invencío.

M'agradaria.

Isabel Barriel

Sarbatori fericite!

 Va lasam in compania lui Rudolf, sarbatori fericite!

Tuturor discretilor nostri vizitatori,

sarbatori fericite!

Mai multe felicitari, in atelier!

de 6 decembrie

Azi Miriam a avut o experienta destul de emotionanta.
Rupti oarecum de firul timpului, abia aseara tarziu ne-am amintit de Mos Nicolae. Si sper sa nu ma certe nimeni ca sunt un pic suparata pe Mosii nostri inzapeziti, ne fura tot protagonismul noua , parintilor,  care noi suntem cei care punem dragostea, sacrificiul, timpul, viata noastra intreaga la piciorusele copiilor nostri ...si iata, la sfarsit de an, noi ramanem undeva in umbra Mosilor basmaciosi, iar uneori, coplesiti de daruri,  copii nici nu stiu macar ca ar trebui sa ne spuna si noua , "multumesc" ...
Bun, sper ca n-am spulberat nici un vis frumos, nici o iluzie, povestile sunt oricum nemuritoare, sa revin la Miriam.
De dimineata i-am spus ca am uitat de aceasta zi si sa nu fie suparata daca este printre singurii copilasi din lume care nu au primit cadou, i-am povestit care sunt acei copii care  nu primesc niciodata cadouri pentru ca sunt prea saraci si abia au bani pentru paine, dar chiar si asa ei isi iubesc parintii si nu se supara niciodata pe ei...nici nu am putut sa termin de povestit, ochii i s-au umplut de lacrimi, de suparare:)), a plecat in camera si nu a vrut sa-mi mai vorbeasca minute in sir. Era foarte foarte suparata... Numai ca eu, intre timp, i-am asezat in cizmulite o felicitare in care i-am scris cat de mult o iubim si 10 euro (n-am avut timp sa-i mai cumparam nimic si acum e destul de maricica sa-si aleaga ea lucrul dorit) si am strigat-o intreband-o daca totusi a cautat in cizme...Destul de neincrezatoare, suparata in continuare, s-a dus, a cautat, a gasit ; si eu in urma ei tiptil-tiptil, am surprins-o cu fata in palme, cu lacrimi in ochi,  rusinata de atitudinea pe care a avut-o si emotionata de surpriza dragastoasa pe care i-am facut-o... Nu a putut decat sa ma imbratiseze strans strans, inca fara sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna esti "cea mai buna mamica din mundo mondial"!:)

Aceasta este povestea noastra de 6 decembrie!

Doresc tuturor mamicilor si taticilor sa se bucure de copiii lor si sa fie rasplatiti la randul lor cu aceeasi dragoste pe care o daruuiesc zi de zi;

Cunosc multe mamici si copii talentati in blogosfera, va invit sa participati la concursul "CEA MAI FRUMOASA DE IARNA", concurs care a inceput nu de mult si care sper sa fie o ocazie speciala pentru toti de a impartasi bucuriile iernii; detalii in atelierulelenei.

CONCURS DE IARNA

Va invit sa scrieti " CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IARNA!"

Detalii in ATELIERUL ELENEI!

Galileo Galilei

Anul 2009 este declarat Anul International al Astronomiei. Nu este greu de observat cum cam toate dau spre asta sau se invart in jurul acestei teme. Colegiul unde invata Miriam este foarte angajat in proiecte prin care copii se familiarizeaza cu termeni , conceptii, idei si tot ce tine de astronomie si, in general, de lumea extraterestra cu fenomenele ei mai mult sau mai putin explicabile. Motto-ul anului "O fereastra deschisa spre cer". In urma cu o saptamana au fost la Observatorul Astronomic din Sabadell unde au folosit telescopul, au vazut dupa explicatiile lui Miri "o parte din soare rosu, alta alba" (!?:), au vizionat un video, dupa spusele lui Miri "lung si impresionant" si au avut o mica lucrare de facut, de cautat raspunsuri la cateva intrebari pregatite de organizatori... Miri imi spune sa adaug ca dupa ce au terminat vizita la Observator s-au dus la un parc foarte frumos cu tobogane! Tot ea: unul era in reparatie, asa ca le-am folosit pe celalalte! ...Pana cand profesoara a stat de vorba cu responsabilul reparatiilor cerandu-i permis in toboganul stricat (!!!asta n-o stiam , sa vedem ce urmeaza) ; era un tobogan ceva mai scurt decat celelalt tobogan . Atat! Intrebarea mea, cate tobogane erau in parc?


!!!
Inchei cu o chestie care m-a amuzat foarte tare. Daca au tot vorbit la scoala despre astronomie, stele, planete, personalitati in domeniu, in ziua precedenta excursiei , profesoara le spune: Stiti cine va merge maine cu noi in excursie? La care unul din colegii lui Miri, Eric, foarte entuziasmat, striga: Galileo Galilei!!


De fapt venea Cristina, o alta invatatoare!!

Va dorim o zi buna!
autor desen: Miriam

precioso!

Reteta zilei

Azi am avut bucuria sa descopar bucatareasa din Miri sau cel putin imaginatia ei in domeniul gastronomiei!

Deci , iata cum stau lucrurile:

Prajitura cu ciresi

Ingrediente:
-  lapte
- 3 oua
- 20 g zahar
- ulei
- faina integrala

Luati un castron si se pun cinci pahare de faina, apoi pui doua pahare de lapte si amesteci. Puneti o lingura de ulei si trei linguri de zahar alb sau brun. Spargeti 3 oua si amestecati, dupa aceea puneti in castron 20 de cirese fara coada. Cand termini se puneti coca in altceva si puneti la cuptor. Cand vedeti ca s-a umflat scoateti si mancati!

Pofta buna!

autor: Miriam

am atins curcubeul

Asa minune de curcubeu am avut bucuria sa vedem intr-una din serile trecute, dupa ore si ore de ploaie!

Furnicuta

Intr-o gradina cu flori, pierduta de parintii ei, ratacea o furnicuta.
Un baietel pe nume Carlos, trecand prin gradina  observa ceva printre flori.
"Mama, mama!...Unde este cutiuta cu insecte?", intreba Carlos.
"Uite-o aici!", raspune mama si ii intinse cutiuta.
"Multumesc!"
 Si, odata prinsa in cutiuta, Carlos incepu sa ii puna intrebari micutei furnici.


"Furnicuto, de ce nu esti cu parintii tai?"
"Pentru ca m-am pierdut in gradina ta..."raspunse furnica plina de tristete.
"Eu te pot ajuta!"


Si Carlos is chema prietenii si le spuse:
"Sa cautam hrana pentru o furnicuta, frunze, betiosare, tot ce e nevoie! Si de asemenea, toata lumea sa porneasca in cautarea parintilor ei!"


Intr-un sfarsit fericit, au gasit-o pe mama- furnicuta. Au fost foarte fericite si niciodata de atunci nu s-au mai separat nici macar o clipa!

autor: Miriam
usoara adaptare: Mami

autori, drepturi, respect!

Pestisorul

Mami, mana ta e un pestisor?

Da-mi-l sa dorm cu el...

Imi amintesc de foarte multe ori acest moment tandru. Miriuta avea vreo trei anisori , iar pestisorul (mana mea) venea in fiecare seara sa o insoteasca la somn si la vise cu ingerasi dupa ce ii spunea o poveste scurta sau facea cateva ghidusii sau pur si simplu o mangaia pe caput...

Azi am regasit o scurta si cunoscuta cred poezie a lui Garcia Lorca si mi-am reamintit de pestisorul nostru.

Mama

vreau sa fiu de argint

Copile,

o sa-ti fie prea frig

Mama,

vreau sa fiu de apa

Copile,

o sa-ti fie prea frig

Mama,

brodeaza-ma pe perna ta

Asa da. Chiar acum!

Invierano (sau al cincilea anotimp)

De la o vreme Miriam scrie povesti, iar eu... le devorez !:) Normal, cum ar face orice mamica. Le voi impartasi cu voi si sper sa va aduca cel putin zambete de ingaduinta!


El Invierano
(sau al cincilea anotimp)

Era o Primavara frumoasa pe pamanturile Spaniei, era destul de cald si de aceea oamenii se cam vaitau...pana ce veni Vara si se facu si mai cald! si de asemenea oamenii se vaitau. A venit si Toamna, uneori era cald , alteori era frig si oamenii se vaitau, cand era frig vroiau caldura, cand era cald vroiau racoare...Si veni si Iarna. Era foarte frig, ningea si oamenii mai tare se vaitau pana cand...intr-un sfarsit, veni el Inverano (Iarnavara), era frig si cald in acelasi timp, vremea era normala, oamenii erau incantati si ...de atunci niciodata nu s-au mai intors cele patru anotimpuri: primavara, vara , toamna si iarna pe pamanturile Spaniei, ci au plecat in alte tari!

autor: Miriam
usoara adaptare: Mami

concursuri

Activitaticopii.ro a lansat noi concursuri, ne-am inscris si noi pe ultima suta de metri la concursul de toamna, Fructe si Legume, sunt  multe lucrari frumoase acolo, daca inca nu ati descoperit acest loc este timpul sa o faceti!




Lucrarile noastre sunt cu  Margele, Castane,Struguri de Hartie; ne-au insotit Domnul Ac (a carui lucrare de intepat castane nu a fost treaba usoara, asa ca Miri a asteptata cu rabdare pana la urmatorul pas - insiratul margelelor) , Doamna Ata si Domnisoara Foarfeca; Prietenul Lipici a lispsit la aceasta activitate desi ne-a fost de mare nevoie:(

Speram sa va placa !

termitele

Din Ferestre spre lumea lui Dumnezeu, autor James A. Tucker

Cu totii stim ca termitele mananca lemn. Se cheltuiesc milioane de dolari anual, in incercarea de a indeparta termitele din casele oamenilor. Cu toate acestea ele patrund deseori inauntru. dar aceste mici creaturi fabrica si un suc care poate distruge plumbul, altul care dezintegreaza sticla si altul care, aplicat pe fier, il face sa rugineasca, astfel ca pot trece si prin acest metal.
Noi nu putem manca lemn, dar acest material este dieta principala a termitei. Cum digera ea aceasta substanta? Raspunsul este ca in stomacul termitelor se afla mii de animale unicelulare numite protozoare - care digera lemnul pentru ele. Aceste creaturi microscopice secreta sucuri care, de fapt, dizolva lemnul in substante din care termita traieste. In acest proces, protozoarele pot si ele sa traiasca.

Un incident hazliu a avut loc cand un om de stiinta care studia termitele s-a intins sa doarma prea aproape de o colonie de termite. Cand s-a trezit a observat ca insectele ii mancasera camasa de pe spate in timp ce dormea.

Se stie ca termitele planteaza gradini si isi cultiva foarte atent plantele, astfel ca pot recolta si alte tipuri de hrana. Poate ca, uneori, ele se plictisesc sa manace doar lemn.

daca nu s-ar fi demonstrat ca o pot face, ne-ar parea imposibil ca vreo creatura sa poata manca plumb, sticla si fier. In acelasi fel, oamenii cred ca multe lucruri sunt imposibile, dar totusi Dumnezeu le-a realizat. Poate iti amintesti de relatarea biblica in care marea a fost despartita in doua si tot poporul Israel, iesit din Egipt, a trecut prin ea de partea cealalata?!

Omul se confrunta cu imposibilitati, dar la Dumnezeu nimic nu este imposibil!

Mandalas

Cuvantul "mandala" isi are originea in limba sanscrita (India), in traducere libera semnificand cerc, fiind insa mai mult decat o simpla forma. Mandala este un simbol al totalitatii , al vietii insasi, al universului care se extinde atat in afara cat si inlauntrul nostru. Mandala este o suma de cercuri, cercuri celestiale (luna, soarele, pamantul), precum si cercurile conceptuale (familie, prieteni, comunitate).

Suntem facuti din celule (mii si mii si mii de cerculete) si fiecare celula contine un nucleu; cristalele de gheata, rocile, muntii sunt formati din atomi, fiecare atom este o mandala; in interiorul Caii Lactee se afla sistemul nostru solar, iar in interiorul sistemului nostru solar se afla Terra...Fiecare este o mandala intr-o mandala intr-o mandala...

Mandalele au fost integrate in diferite culturi, folosite in diferite ritualuri, in arhitectura, in arta in general.

Exista Proyectul mandala proiect care bazandu-se pe studii probate care demonstreaza ca succesul procesului de invatare implica integrarea artei si a continututlui academic, a infiintat ateliere de arta unde se predau variate teme, de la geometrie pana la istorie.


Iata , foarte pe scurt, ce am reusit sa culeg despre Mandale aici, asta regasind printre desenele lui Miriam doua foarte frumos colorate (de ea, desigur!) si gandindu-ma ca doar aici am auzit prima oara de ele, in gradinitele si scolile spaniole coloratul mandalelor fiind o activitate indragita si impamantenita.

E multa filosofie in povestea asta, de care copii habar n-au si a carei adepta nu sunt (sau practicanta), asa ca ma rezum doar sa ma bucur de mandalele colorate de Miriam si probabil sa colorez si eu una intr-un moment de stres , sa-i probez astfel efectul terapeutic!

departe de Uitare

A trecut cam multisor de cand nu am mai trecut pe aici, poate de vina e Vacanta, poate ca Miriam a crescut si deja nu mai deseneaza in Paint...nici nu ne mai inventam Povesti...nici nu ne mai minunam de orisice Lucrusor...Hm, asta nu e bine!

Ne vom lua Timpul de mana, ca pe un copil neastamparat, o sa-l asezam cumintel undeva, intr-un scaunel imaginar, la o masuta imaginara si sa-l punem sa scrie, sa deseneze, sa cante, sa vorbeasca si sa povesteasca tot, tot ce trebuie sa ramana departe de Uitare!



Asa ca, va dam Intalnire aici foarte curand, intr-un nou Design, cu un nou Nume, cu Entuziasm si Pasiune si cu toate Lucrurile Frumoase care sunt pe Drum, gata sa se lase descoperite, apreciate, iubite si asezate acolo unde le este locul, adica de parte de Uitare!

saptamana scrap

pisoton

(pe aici am trecut eu!)

primavera

(ratusca ai observat-o?)

flechas

(cine nu stie incotro, sa intrebe!:)

magico

(pentru ca intotdeauna culorile poarta magie)

la fantasia

frumusetea lumii

(cred ca intelegeti de ce!)

paz

(Ma ma intreaba , de ce l-ai numit pace?

pentru ca nu este violent, i-am spus)

chica halloween

(Ma imi spune sa scot dovleacul de acolo, eu ii spun, este de H)

misterio de princesas

mami spune : e foarte frumos, doar ca ...ancora nu prea isi are sensul acolo

miri raspunde: acela e "misterul"!

!!!

regina noptii

din Ferestre spre lumea lui Dumnezeu
autor James A. Tucker

Intr-o vara, cand eram de opt ani, una dintre vecinele noastre avea o planta foarte speciala. Ea ne-a spus sa fim gata sa venim cand ne va chema, daca dorim sa vedem una din privelistile cele mai minunate ale naturii. In cele din urma, la miezul noptii ne-a chemat. Ne-am grabit sa ne imbracam si am mers la ea, pentru a vedea cum inflorea o flaore de cactus, aparent neinteresanta.
In mod normal, o floare infloreste atat de incet incat nu pot sa-i vezi miscarea petalelor care se deschid, transformand-o in floare din boboc., dar la aceasta floare care infloreste numai dupa cele mai calduroase zile din prima parte a verii, poti vedea cum are loc procesul chiar in fata ochilor tai, in timp de cateva minute. Planta este numita, de obicei, cereusul de noapte, dar mai este numita si regina noptii. Fiecare floare se deschide doar o data, numai noaptea. Dar sunt multi boboci care asteapta sa se deschida si fac acest lucru doar dupa un orar cunoscut numai de ei si de Creator. Perioada in care bobocii se deschid poate dura doua saptamani. Se stie ca o planata poate produce 78 de flori intr-un sezon, dintre care 25 intr-o singura noapte.
In timpul zilei , cactusul de noapte arat urat si obisnuit. Nimeni nu stie ce frumusete se ascunde in mugurii neinteresanti, de culoare verde. Regina noptii asteapta timpul cel mai bun si conditiile cele mai potrivite, ca sa infloreasca. Daca aceste conditii nu apar , ea nu va inflori in acel sezon. Asa ca oamenii care doresc sa vada cereusul de noapte, trebuie sa astepte si sa spere. Iar cand
incepe inflorirea, trebuie sa fii gata si sa te trezesti, altfel pierzi spectacolul.
Regina pe care am vazut-o deschizandu-se cand aveam opt ani, avea doar o floare si daca nu ne-am fi grabit cand D-na Brown, am fi pierdut. seara , cand am mers la culcare, nu stiam ca evenimentul va avea loc in seara aceea. Era mai aproape decat stiam noi, dar eram gata.
Tu esti gata sa-L intalnesti pe Domnul la revenirea Sa?

adobe si paint

sper sa va placa...!!

inima copiilor

realizat de activitaticopii.ro, o multime de inimioare gasite pentru a a duce speranta altor inimioare, adevarate!

porumbei si grauri

Ferestre spre lumea lui Dumnezeu autor: James A. Tucker Aproape fiecare oras are populatia sa de porumbei. Aceste pasari se simt atat de confortabil in prezenta oamenilor incat, daca intalnesc o fiinta umana pe trotuar, aproape ca nici nu o observa. Desi porumbeii sunt niste pasari cu un temperament placut si, in general iubite, au obiceiul neplacut de a aacoperi marginile trotuarelor, pervazurilor ferestrelor si acoperisurile cu excrementele lor. Tosusi toate incercarile de a-i convinge sa plece au fost fara rezultat, pentru ca pasarile s-au adaptat atat de bine omului. Pentru ca soimii vaneaza porumbei in salbaticie si scot un tipat infricosator cand se indreapta spre prada lor, o inregistrare a tipatului unui soim a fost transmisa, prin difuzoare puternice, in anumite orase unde porumbeii erau o adevarata pacoste. Dar porumbeii nu au reactionat. Soimii nu vaneaza porumbeii care locuiesc in orase si dupa ce generatii la rand nu au avut de a face cu ei, porumbeii au pierdut capacitatea de a recunoaste sunetul unui dusman. Un experiment asemanator cu grauri nedoriti a avut, totusi, un rezultat diferit. Locuitorii dintr-un oras din vestul Statelor Unite au vrut sa scape de grauri asa ca au inregistrat sunetul unui graur aflat in pericol. Cand s-a transmis prin difuzoare, fiecare graur a parasit in graba orasul. Pentru ei strigatul unui tovaras aflat la anaghie, semnaliza pericol; de aceea au luat aminte la avertizare si au fugit. Porumbeii de oras au pierdut capacitatea de a auzi semnalul de pericol, necesar pentru supravietuirea lor in salbaticie pentru ca nu mai aveau nevoie sa recunoasca sunetul. Dar graurii sunt relativ sositi nou in america de Nord si recunosc inca semnalele de avertizare. Exista doua tipuri de auz: capacitatea fizica de adetecata sunete si capacitatea mentala de a judeca daca ceea ce auzi e important. Isus ne spune multe lucruri. Daca ascultam le putem auzi si daca ii cerem sa ne dea intelepciune ca sa intelegem invataturile Sale, El ne-o va da. dar daca permitem ca alte influente sa ne faca surzi la vocea lui Dumnezeu, nu vom mai auzi chemarea Sa.

mica poveste

azi am avut atelier de creativitate, mama m-a invatat si e foarte usor!

lumea de langa noi

no comment!

puiul de balena

A fost odata un pui de balena, o balena mare, asa cum sunt balenele din marile cele mari. Se simtea singur si ar fi dorit foarte mult sa-si faca prieteni asa ca, a indraznit si s-a dus la calutul de mare intrebandu-l:

"Ai vrea sa fii prietenul meu de joaca?"

"Eu , prietenul unei balene?!...nu, nu se poate, esti prea mare , esti...de fapt esti o grasana, eu nu ma joc cu persoane ca tine", i-a raspuns categoric calutul si i-a intors spatele.

Un pic nedumerita, balena nu si-a pierdut increderea si a cautat un alt prieten. Poate o steluta de mare, da, sigur, steluta de mare va dori prietenia ei si nu o va respinge.

"Ai vrea sa fii prietenul meu de joaca?", intreba cu emotie puiul debalena

"Mmmm...pai, stiu eu ce sa zic...eu am prietenii mei si...niciunul nu prea seamana cu tine...nu stiu, probabil ca daca m-as imprieteni cu o balena vor incepe sa ma strige steluta grasuta, iar eu de fapt sunt steluta draguta...nu, nu putem fi prieteni...imi pare rau..."

Dar puiul de balena , cu lacrimile pe marginea ochilor, abia daca mai auzi ultimele cuvinte ale stelei de mare. Se indrepta undeva spre inima apelor adanci, cu doar un licar de speranta si cu multa multa tristete in suflet.

La capatul drumului, il asteptau mama si tatal sau.

"Mami, tati, voi vreti sa fiti prietenii mei? Nu va este rusine cu mine? Pentru voi nu sunt un monstru? Nu sunt prea mare, sau prea gras, sau..."

Puiul de balena, nu a reusit sa isi mai termine gandul. Parintii l-au imbratisat indata cu multa, multa dragoste si l-au asigurat ca , asa cum este el, este cel mai pretios lucru pe care il au de la Dumnezeu si ca ei vor fi prietenii sai pentru totdeauna!

Poate uneori te simti ca puiul de balena, diferit, neacceptat, singur...Nu uita ca exista mama si tata care sunt primii si cei mai buni prieteni pe care Dumnezeu ti i-a daruit pe acest pamant. Invata sa-i pretuiesti si incepand de aici, vei gasi noi prieteni!

autor Ma si MI

din lumea celor care nu cuvanta

CARACATITA

din "Ferestre spre lumea lui Dumnezeu"
autor James A.Tucker

Exista cam 150 de specii diferite de caracatite, variind de la o lungime de 1 cm pana la 10 m. Dar niciuna nu este un monstru care mananca oameni, asa cum te-au facut sa crezi unele povesti. De fapt, o caractita mai degraba se ascunde de om decat sa-l lase sa o gaseasca.
Privind la o caracatita , cu greu ai putea sa crezi ca face parte din aceeasi familie de animale cu melcii si scoicile. din moment ce caracatita nu are o cochilie externa, precum cele mai multe din rudele ei, ea isi petrece cea mai mare parte a timpului intr-o pestera sau o crapatura, iesind afara din cand in cand, ca sa prinda ceva de mancare.
Caracatita are multe celule speciale, care o ajuta sa-si schimbe culoarea si sa se camufleze, in functie de ceea ce exista in jur. Animalul poate fi dungat, solid sau moale, in funcite de modul in care-si foloseste muschii pentru a controla celulele de culoare.
Poate cel mai interesant lucru la caracatita este mecanismul ei remarcabil de aparare. Pe langa faptul ca inoata repede, printr-un fel de propulsie jet, ea poate emite si un "ecran cetos" de lichid de cerneala. Acest lichid nu doar ca face dficil pentru dusman sa o vada, dar interfereaza si cu simtul mirosului lui. asa ca daca un inamic face greseala sa incolteasca o caracatita, se gaseste curand inconjurat de un nor de intuneric ca cerneala si simtul irosului sau, atat de important pentru o creatura submarina, este scos din uz pentru catva timp dupa aceea.
"Ecranul de fum" folosit de caracatita pentru a-si arunca inamicii in confuzie ne reaminteste de un verset biblic, o rugaciune a regelui David ca Dumnezeu sa faca sa dea inapoi pe dusmanii lui:
"Sa dea inapoi si sa roseasca cei ce-mi gandesc pieirea"Ps.35,4

Azi este o buna ocazie sa inveti de la caracatita, maine Ferestrele se vor deschide spre lumea porumbeilor si a graurilor. Te asteptam!