scriem amintiri...

.

lunes, 18 de julio de 2011

BEBELUKA POLAR BEAR

Polar Bear  pentru ca mai nou Miriam adora ursii polari si  Bebeluka ...veti intelege de ce !

Momente adorabile

jueves, 14 de julio de 2011

COZONAC

Ma tot uit la Catalina ca la un cozonac. In fiecare zi o studiez - daca a mai crescut, cat, cat s-a mai "umflat", cand e gata copt pregatit de smotoceala!!:)

Ma mai uit la ea si imi zic - ce stranii fiinte bebelusii, astia nou nascutii ...par asa, niste batranei, niste ...extraterestrii:) Sunt tot timpul parca intr-o visare, intr-o transa sau in agonie...Aseara sau nu mai stiu cand dar sigur am avut visul asta...ca nu mai am laptic si ca Bebeluka sufera si agonizeaza...ca un pui de pisoi din acelea care gaseam noi cand eram mici prin gradinile din spatele blogului, abia "palpaind"...

Vreau sa treaca timpul repede , cat mai repede, aceste doua trei luni...sunt ...de fapt, nu sunt asa tare cum ma credeam!

domingo, 10 de julio de 2011

CE-A MAI FACUT MIRI

Aseara am fost intr-o faza joasa rau, dar, dupa inca o noapte asemenea, am inceput sa-mi revin!!!

Miriam a terminat clasa a patra si o sa scriem mai mult despre acest sfarsit de an pentru ca este unul special, Miri si-a luat la revedere de la colegi si de la invatatoare si de la colegiu si de la alte multe lucruri de care s-a despartit senina, pe cand eu am bocit si m-am emotionat la maxim...

pana vom scrie despre asta , ultimele lucrari de la atelierele scolare in colegiul Jaume Balmes.




sábado, 9 de julio de 2011

NEPUTINTE

Am zis ca o sa-mi fac un jurnal, un caietel unde sa notez momente pe care vreau sa nu le uit, cand ajung aici, sunt deja obosita si nu mai reusesc sa -mi adun gandurile si sa le scriu...


Azi am ajuns asa, oarecum la limita...am avut o noapte grea, cu putin putin somn si mult plans de bebeluka. A inceput sa doara burtica si eu am intrat in panica. Nu stiu cate mame simt asta sau daca o spun in public, dar eu ma simt speriata tare , zici ca nu am mai  avut vreodata copil...totul nou, emotii, imi tremura mainile cand o schimb, cand ii fac baie, cand o iau in brate...mi-e frica de ea...ma simt neputincioasa...azi am ingenunchiat pur si simplu si am zis "Doamne, da-mi te rog putere si incredere si siguranta si tot ce am nevoie ca sa trec cu bine de chestiile astea...!"  A fost mult mai bine.



Am observat ca sunt un pic geloasa pe Miri!!! Catalina e foarte linistita in prezenta ei!
Acum vorbind serios, Miriam e o minune, imi este de foate mare ajutor, uneori se crede Cenusareasa , dar chiar si asa, face totul fara sa se planga prea mult. Mai ales imi da energie, fara nici un fel de exagerare, energie pura; o ating si simt ca imi recapat puterile pe care le pierd cu micuta.

Astept cu nerabdare sa pot comunica mai mult cu Bebeluka, adica sa simt ca ma simte, sa ma priveasca in ochi si sa stiu ca ma vede...


sper sa avem o noapte mai buna!

va las fotografii de la doua si trei saptamani, voi face cate una pentru fiecare saptamana.


lunes, 4 de julio de 2011

CONSEMNARI





dupa doua saptamani
Inca nu ma simt pregatita sa scriu o poveste frumoasa, desi povestea e frumoasa de tot, dar totusi cateva ganduri am sa le consemnez, destul de ravasite, cum ma simt si eu acum, o ravaseala deloc nepotrivita, ci  una de care imi va fi dor , sunt convinsa!

Ma tot gandeam , ce bine ar fi sa nasc mai devreme , si asa a si fost, dorul meu s-a potolit, acum voi pleca in noul oras unde urmeaza sa ne mutam cu un bebelus de o luna si jumatate si nu cu unul de trei saptamani, conteaza mult...

Eu si Bebeluka incepem sa ne cunoastem, la inceput eram speriata de ea ca de un...soricel sa zicem sosit la mine in viata , un soricel pe care nu stiam de unde sa-l incep si ce sa-i spun si cum sa fac...acum mi-am lipit minutele si timpul si viata toata de a ei si "curgem" asa, impreuna...!


Miri e topita, o pupaceste toata ziua si spune "nu-mi vine sa cred , nu-mi vine sa cred"!!




Tati se simte un pic abandonat, dar o sa-i treaca!


Nu e usor, de multe ori ma simt neindemanatica si nesigura, parca mi-ar fi fost dat in grija un ou de portelan:); alteori mi-e tare mila cand vad o fiinta asa mica cae depinde 100% de mine si ma gandesc cum poate un suflet de mama sa-si abandoneze pruncul asa cum se intampla atat de trist si destul de des pe lumea asta...

E bine sa te ajute cineva, totusi! Ma dadeam curajoasa, dar ajutorul soacrei a fost binevenit! Si vizita lui Adita, prietena mea cea buna!


                                                              de la adi, tortul de pampersi, multumesc adita!


Nu stiu ce sa mai scriu...sunt indragostita de fetitele mele dulci si ma bucur ca pot sa le daruiesc multa multa multa si in egala masura aceeasi fierbinte dragoste de mamica!




Catalina are gropite!

LinkWithin