A trecut ceva timp de cand nu mai povestesc; si sunt atatea amintiri de scris...:)
Matusa imi spune sa scriu. Si sa povestesc. Ce sa spun, matusica?! Uite cu ce m-am trezit asta seara:
pupaza mare in cuib la pupaza mica
In rest, totul bine. Adica Miri va purta ochelari, are miopie. De abia astepata sa-i poarte, maine mergem sa-i cumpar, azi am ales modelul; s-a imbracat frumos, ca sa-i stea bine ochelarii:)
Ii place tot mai mult
el castellano , spaniola oficiala pe care nu prea a avut timp sa o indragesca, in scolile catalane vorbindu-se predominant catalana; in schimb, eu vorbesc din ce in ce mai prost , din lipsa de practica; si cred ca mai e ceva, un refuz undeva, in subconstient de a-mi insusi cu desavarsire limba asta si fluenta ei; desi o iubesc; pe din launtrul meu, curge limba asta, o cant...In fine, vorbeam de pupeze!
Tot pupaza mare-mica, adica Miri, si-a cumparat o agenda frumoasa de tot si nu stia exact ce sa faca cu ea, vroia sa-si treaca notele de la scoala; zic, Miri, cum sa faci asa prostie! E o agenda superba, am zis ca-mi cumpar si eu una, i-am sugerat sa-si inceapa un jurnal. Secret, desigur! L-a inceput, dar cum e secret nu stim ce scrie acolo, poate candva...!
Mai imi spune Miri, mami , nu trebuie sa-ti abandonezi niciodata visurile, idealul, vei reusi pana la urma, trebuie sa perseverezi, uite, eu mi-am dorit dintotdeauna o mascota, un animalut ceva, un catel si uite, dupa zece ani am si eu cainele meu!!
Deci, matusa, tati si-a luat caine din tara, un ciobanesc de bucovina, din aia de se fac uriasi si merg cu ciobanii si cu turma; asa ca avem acum pe Bruno cel negru si Beiky cea alba; Beiky e a lui Miri; asa de mult si-a dorit-o si a asteptat-o ca acum nici nu mai intreaba de ea... Intr-un fel o inteleg, o tinem la curte , unde sunt porumbeii, iar Bruno e cam jucaus si se joaca pana isi infinge coltii in piciorul tau, asta a speriat-o pe Miri si i-a cam luat avantul;
Iar pupaza mica, e o grasunica! Nu-mi vine sa cred ca au trecut cinci luni din viata ei...Cinci luni pe care le-am pierdut fara Miri...Cand mi-am dorit mult un alt bebe ca sa-mi aduca aminte de Miri, credeam ca-mi va fi mai usor sa trec peste aceasta distanta care creste intre noi cu fiecare zi ce trece.Dar nu e asa, fiecare este unica, niciuna nu va putea substitui pe cealalta in niciun fel, iar eu nu voi simti niciodata acelasi lucru pentru fiecare, desi aceeasi dragoste puternica, dar diferit...e noapte si tarziu si sper sa se inteleaga ce zic...efuziunile mele nocturne; dar tre sa ramana si astea scrise;
Iar noi, ne este dor de casa. Si vrem sa castigam la loto si sa nu mai muncim vesnic:) Cine nu vrea ?!
Te pup!
