scriem amintiri...

.

martes, 29 de marzo de 2011

FLUTURI PENTRU AZI

lunes, 28 de marzo de 2011

CE-A MAI FACUT MIRI

cub din hartie reciclata


floare din cutie plastic  de iaurt umpluta
cu boabe de orez si petale din 
material cauciucat

pictura plastificata

pesti origami

jueves, 24 de marzo de 2011

CATE SI MAI CATE

Bebeluka e bine, asteptam o noua eco la inceputul lunii si analizele pentru trim doi. E foarte zburdalnica si isi incepe  joaca spre seara , cand vreau sa dorm; nu ma supar, chiar adorm incantata de acest frumos secret ascuns in pantecul meu; Miri nu mai este foarte curioasa sa vada ce si cum, pentru ca a trecut prin mai toate fazele datorita matusii sale Dea, care, cum va povesteam, tocmai a nascut-o pe Moni...Incerca intr-o seara sa poarte o conversatie cu surioara ei nenascuta, de fapt sa-i povesteasca ceva, orice, intrase in panica pentru ca i-a spus unchiul Van ca daca nu vorbeste cu bebelusul cat e in burtica, atunci  cand se va naste  bebelusul se va speria de ea si va plange cand va dori sa se apropie:) Am mai linistit-o eu un pic, i-am spus ca nu e chiar chiar asa...

Ma uit cu ingrijorare cum anumite parti din corpul meu iau dimensiuni nedorite, dar nu cred ca pot lupta cu asta; Miri ma linisteste si imi spune ca eu un semn bun, voi avea mult lapte pentru copilas:)) I-am explicat ca nu depinde de marime cat si ce lapte vei avea...Si  am ajuns sa ma gandesc la "miturile" care se nasc in jurul sarcinii si al mamicii insarcinate, al bebelusului abia nascut;i eu am crezut ceva timp asta cu pieptul, bine...inainte sa devin mama...

Sunt multi "experti" gata sa-ti spuna ce vei avea, baiat sau fata dupa forma burticii sau sa-ti spuna exact de ce ai arsuri in stomac...ii creste parul copilului, sau mai stiu eu ce...ca faci mastita datorita unui fir de par pierdut pe acolo, prin glande, sau o chestie foarte de demult, mi-o amintesc  bine, am vazut adesea parinti sau chiar bunici care atunci cand ii cade suzeta copilului o iau ei si o "dezinfecteaza" cu propria saliva...hhhh...si cate si mai cate:)

mai povestim noi!

lunes, 21 de marzo de 2011

SE VOTEAZA "MAMICA MEA!"

Maine se voteaza pe activitaticopii.ro pentru concursul de desene in paint "Mamica mea"!

Am pregatit un video cu lucrarile copiilor, sunt minunate, bucurati-va si voi!

domingo, 20 de marzo de 2011

NEPOTICA MEA



A venit pe lume nepotica noastra mult dorita si asteptata, Monica Iulia!

Vizita la spital a fost emotionanta, am intrat pentru prima oara dupa zece ani intr-o maternitate si amintirile au revenit: mirosul,  scanceala bebelusilor, tatii fericiti de pe coridare, unul chiar isi plimba pruncusorul ca pe un trofeu, radia, parca ar fi vrut sa spuna tututor, "sunt tata!!" , asistentele calme si discrete, desigur obisnuite cu rutina fiecarei zile, dar cred ca le fel de atente in fiecare zi ...

Saloanele sunt micute, cu doua paturi, unele usi inchise, altele nu...vizitatori, familie, prieteni, flori, maimutoi...Printr-o usa intredeschisa zaresc o mama tanara , tocmai isi schimba bebelusul de scutec si pentru o secunda am avut senzatia ca vad o fetita jucandu-se cu papusica ei de-a mama...era atat de absorbita de ceea ce facea!

Da, a fost emotionat! Si apoi am ajuns in sala cumnatei mele si a nepotelei! Am vazut-o si...m-am indragostit! Gata, acum suntetm toti indragostiti de aceasta micuta fiinta care de acum are deja o saptamana, mananca, doarme si...viseaza! Imi place sa cred ca bebelusii viseaza, vise nestiute de noi, vise hranitoare:)

viernes, 11 de marzo de 2011

LA MULTI ANI, ACTIVITATICOPII.RO!

ALIENAREA PARENTALA

M-a intrebat Miri intr-una din zile care este cel mai frumos vis al meu, adica nu ideal, vis-vis, din acela de noapte; recunosc ca nu mi-am pus niciodata aceasta intrebare, dar raspunsul mi-a venit foarte repede in minte si nu am avut altul sa-l inlocuiesc nici pana in clipa de fata.

I-am raspuns ca cel mai frumos vis al meu a fost si  este acela in care eu sunt mica si parintii mei se impaca si sunt din nou impreuna...

Din pacate, acest vis va ramane pentru totdeauna un vis, parintii s-au despartit cand aveam 9 ani, tata s-a recasatorit, mama nu, tata a murit acum 9 ani, mama azi chiar trei ani de cand s-a stins, chiar am visat-o aseara , de data asta un cosmar care inca revine, ca vrea sa ma impuste, ca pe urma vrea sa se impuste, ca incerc sa o salvez...etc etc...




Nimeni nu m-a intrebat vreodata cum e sa traiesti doar cu unul din parinti si celuilalt sa-i duci dorul pana la durere si lacrimi, toate ascunse nopti si nopti la rand , in perna, fara ca nimeni sa stie sau sa inteleaga...

Cati dintre parinti inteleg atunci cand decid sa se separe cat va afecta in timp decizia lor viata copilului sau a copiilor pe care i-au nascut in dragoste si promisiuni de amor vesnic...?! Greu de spus si nici nu putem judeca. Dar e dureros ca atatea divorturi isi aleg ca teren de lupta viata copilului, mai mult, cand acesta este atat de usor de manipulat, cand acesta nu stie mai nimic de ce se petrece in jurul sau si de consecintele care ii stau in fata.

In mod cert, imi amintesc ca la varsta aceea nu as fi conceput viata fara mama; dar daca as fi cunoscut viitorul si as fi putut sa iau o decizie in functie de acesta, as fi ramas cu tata.
Pana la urma, problema nu este a separarii celor doi, ci a implicarii acestora in viata copilului dupa aceea. Mama, dispusa sa isi asume responsabilitatea cresterii si educarii copiilor ca mama  singura, o va putea face pana la capat?! Aceeasi situatie si intrebare si in dreptul tatalui, poate sa se implice activ in viata copilului sau si sa nu-l abandoneze total cum fac multi parinti dupa divort?  Poate gasi copilul aceeasi doza de afectiune la cel plecat sau la cel ramas, sau va deveni cu timpul o piedica pentru cei care au ales sa-l pastreze sau un strain pentru cel care a abandonat familia?

Am citit de curand despre alienarea parentala  care intr-o definitie asa mai pe larg consta intr-un proces de programare psihologica realizat de unul din parinti asupra copilului, pentru ca acesta sa-l  refuze si sa-l respinga pe celalalt parinte fara vreo anume justificare. Acest proces produce un schimb in perceptia afectiva a copilului asupra parintelui  respins y, in mod consecvent, astefl au loc transformari in structura si relatiile familiale.
Alienarea parentala sau parinteasca are efecte diferite asupra membrilor familiei; la copii se transfrma intr-o trauma sau un sindrom psihologic; pentru parintele exclus intr-un atac de care trebuie sa se apere in permanenta; pentru parintele generator al procesului, deci cel care ramane alaturi de copil,  intr-un conflict de fidelitate in ce priveste atitudinea copilului (ori esti cu mine ori esti impotriva mea) si de asemenea un joc al puterii in ce priveste relatia cu parintele exclus.

Deci , copilul este prins undeva la mijloc. Si pana de stie exact ce se intampla, pana intelege ce si cum, cine e si cum e si de ce e, are deja o rana pe suflet. In multe cazuri. In cele mai multe.




Ca sa nu fac copy si paste, daca sunteti interesat de subiect, clickati aici, despre etapele sindromului alienarii parintesti.

Aveam nevoie sa scriu despre asta si sper din inima sa fiu pentru copilasii mei tot ceea ce nu au putut fii parintii mei pentru mine.

miércoles, 9 de marzo de 2011

CONCURS PE ACTIVITATICOPII.RO

Activitaticopii.ro va invita la un frumos concurs dedicat mamelor , unde protagonistii sunt copii si operele lor de arta realizate in paint , va asteptam, data limita de participare , 20 martie!





Activitati Pentru Copii si Parinti
Provocare de desene digitale pentru copii! Vino si tu!

martes, 8 de marzo de 2011

BILETELE DE DRAGOSTE

Aseara i-am spus lui Miriuta  ca azi este 8 martie, ziua mamei; mi-a raspuns un scurt si cu drag "Felicidades!" si si-a vazut mai departe de treaba, desena pentru scoala.

Cand ne iubim asa de mult si o stim , nici eu nu caut dovezi speciale nici ea. Bun, asta mi-am zis eu ca sa ma linistesc:). Dar mi-am dat seama ca ceva s-a schimbat. Si nu in ceea ce simte , ci in felul in care exprima ceea ce simte. Miri a crescut. Cred ca de acum incolo va trebui sa-mi iau gandul, incetul cu incetul de la biletelele de dragoste cu care m-a obisnuit;  iar acum vine si ma imbratiseaza, fara cuvinte si-mi spune doar, am nevoie de tine un minutel!

Nu ma sperii, stiu ca voi retrai momente care acum se sting incet , (desigur pentru a face loc altora, la fel de importante si valoroase, dar altfel) langa bebeluka; de altfel, cad am dorit un nou copilas in viata noastra, prima motivatie a fost dorul de miri-cea-mica, am vrut sa o mentinem intr-un fel aproape de noi!

Bun, azi este o zi speciala si inainte a de a posta "biletelele de dragoste" de la Miri, cele stranse intr-o cutiuta cu amintiri pentru a i le darui intr-o buna zi, cand va creste si va dori sa-si aminteasca, va daruim voua , cititoarelor noastre, mamici si femei, de aproape sau de departe un buchet mare de flori, cu mult drag si pretuire!

Si acum povestim:)


Aici este familia noastra, se observa,  eu cu burtica, Miri si Tati, bucurosi!

Diploma si medalie de aur oferita de Miri pentru cea mai muncitoare mamica!

Felicitari felurite!


Mesaje de dragoste pentru familie!

Un CEC cu care pot cumpara tot ceea ce doresc si o felicitare cu iepuras!


Un final cum nu se poate mai happy
"sa stergem toate greselile , prietenia noastra este mai puternica decat orice problema!"

viernes, 4 de marzo de 2011

MUPAI

Daca ajungeti prin Spania, mai exact in Madrid , poate o sa vi se para interesant sa faceti  o vizita la MuPAI, Muzeul Pedagocic de Arta Infantila. Noi nu am ajuns , dar mi-ar placea si daca ma duc drumurile pe la Madrid nu voi rata ocazia.

Pana atunci vom urmari blogul de ateliere al muzeului,  Talleres MuPAI, va poate  inspira, un traductor va va fi foarte util, va lasam cateva imagini de la atelierul de , cu sau despre par:) suna ciudat!

miércoles, 2 de marzo de 2011

MARE, MIC SAU SANATOS

Am ramas surprinsa si fara raspuns cu putin timp in urma cand cineva, privindu-ma si intrebandu-ma in ce luna sunt, exclama ...hm , dar nu prea ai burta mare!

Adica de ce sa am burta mare? Sau cat de mare? Si cine decide "marele" cat de mare sau de mic trebuie sa fie si cand?



Mi-am revenit repede din confuzie, sunt perfect normala mi-am spus, dar am ramas meditand la aceasta obsesie pe care o au unii/unele (majoritatea?) pentru "mare" , pentru cantitate. Unul din primele detalii de care sunt interesati prietenii, rudele si restul dupa ce ai nascut , este -  greutatea si inaltimea - cat? Si nu stiu de ce,  ne incearca o senzatie de fericire si admiratie si satisfactie sufleteasca (am cazut si eu in plasa asta)  cand auzim ceva la patru kile si sau 50 cm si...

Undeva, ceva, in cultura noastra, in mentalitate, in viziune,in imaginea de sine  nu este ok.

Si tot noi spunem, parca compensand , cum o fi, sanatos sa fie! Si cu asta ne-am salvat!

martes, 1 de marzo de 2011

MARTISOR

Am primit acest frumos martisor de la ActivitatiCopii, via Clipe Frumoase, via Adriana, multumim mult, vi-l daruim cu mult drag si voua, primavara frumoasa!

LinkWithin