scriem amintiri...

.

miércoles, 30 de diciembre de 2009

un cadou pretios



Cel mai pretios cadou , felicitarea de la Miri, facuta de manutele ei la scoala si daruita in ajunul Craciunului. Nu am reusit sa descarc fotografiile decat acum, am sa caut sa va traduc poemul catalan si o sa va mai uram inca o data un an nou cu multe impliniri!





M'AGRADRIA PARLAR

M'agradaria parlar
de llumis i d'històries dolces de Nadal,
de núvols de plom i acer,
amb mots clars entre les boires.


M'agradaria volar lluny
per contemplar el nuestro Planeta,
i explicar-vos que a tots els pobles
juguen els nens i les nenes
als patis de les escoles,
que les aigües arreu són netes
i que s'han desterrat la fam,
els horors y les guerres.

M'agradaria que les meves paraules
no fossin ficció, ni mentida ni invencío.
M'agradaria.

Isabel Barriel

jueves, 24 de diciembre de 2009

Sarbatori fericite!

 Va lasam in compania lui Rudolf, sarbatori fericite!


jueves, 17 de diciembre de 2009



Tuturor discretilor nostri vizitatori,
sarbatori fericite!


Mai multe felicitari, in atelier!

domingo, 6 de diciembre de 2009

de 6 decembrie

Azi Miriam a avut o experienta destul de emotionanta.
Rupti oarecum de firul timpului, abia aseara tarziu ne-am amintit de Mos Nicolae. Si sper sa nu ma certe nimeni ca sunt un pic suparata pe Mosii nostri inzapeziti, ne fura tot protagonismul noua , parintilor,  care noi suntem cei care punem dragostea, sacrificiul, timpul, viata noastra intreaga la piciorusele copiilor nostri ...si iata, la sfarsit de an, noi ramanem undeva in umbra Mosilor basmaciosi, iar uneori, coplesiti de daruri,  copii nici nu stiu macar ca ar trebui sa ne spuna si noua , "multumesc" ...
Bun, sper ca n-am spulberat nici un vis frumos, nici o iluzie, povestile sunt oricum nemuritoare, sa revin la Miriam.
De dimineata i-am spus ca am uitat de aceasta zi si sa nu fie suparata daca este printre singurii copilasi din lume care nu au primit cadou, i-am povestit care sunt acei copii care  nu primesc niciodata cadouri pentru ca sunt prea saraci si abia au bani pentru paine, dar chiar si asa ei isi iubesc parintii si nu se supara niciodata pe ei...nici nu am putut sa termin de povestit, ochii i s-au umplut de lacrimi, de suparare:)), a plecat in camera si nu a vrut sa-mi mai vorbeasca minute in sir. Era foarte foarte suparata... Numai ca eu, intre timp, i-am asezat in cizmulite o felicitare in care i-am scris cat de mult o iubim si 10 euro (n-am avut timp sa-i mai cumparam nimic si acum e destul de maricica sa-si aleaga ea lucrul dorit) si am strigat-o intreband-o daca totusi a cautat in cizme...Destul de neincrezatoare, suparata in continuare, s-a dus, a cautat, a gasit ; si eu in urma ei tiptil-tiptil, am surprins-o cu fata in palme, cu lacrimi in ochi,  rusinata de atitudinea pe care a avut-o si emotionata de surpriza dragastoasa pe care i-am facut-o... Nu a putut decat sa ma imbratiseze strans strans, inca fara sa ma priveasca in ochi si sa-mi spuna esti "cea mai buna mamica din mundo mondial"!:)

Aceasta este povestea noastra de 6 decembrie!

Doresc tuturor mamicilor si taticilor sa se bucure de copiii lor si sa fie rasplatiti la randul lor cu aceeasi dragoste pe care o daruuiesc zi de zi;

Cunosc multe mamici si copii talentati in blogosfera, va invit sa participati la concursul "CEA MAI FRUMOASA DE IARNA", concurs care a inceput nu de mult si care sper sa fie o ocazie speciala pentru toti de a impartasi bucuriile iernii; detalii in atelierulelenei.

LinkWithin