Am lipsit mult si am si aveam atat de multe sa povestim! Nici acum nu sunt sigura ca voi reusi , dar incerc sa iau firul de unde l-am lasat, sa ma intorc in timp si sa-mi amintesc de dragul nostru orasel de care acum suntem departe, la vreo 600 km distanta, parasit poate pentru totdeauna... Locuim intr-un oras nou, ne trezim dimineata tot cu un munte in fereastra, dar de data asta e altfel, tot ce era verde si frumos a ramas Acolo!
acolo
aici
Totusi Orihuela, in ciuda faptului ca s-a dovedit a fi un oras cu miez de august torid, are farmecul lui, incercam sa-l descoperim in fiecare zi , pana acum cucerindu-ne o anume parte a orasului cu
mii de palmieri si cu cer violet de noapte, nu am pozele pregatite , dar o sa le puteti vedea curand.
Revenind la vechiul oras, San Feliu de Codines , unde Miriam a ajuns la trei ani , a mers la gradinita si la scoala pana in clasa a patra, deci pana in vara asta, unde a invatat catalana si a iubit-o mai mult decat propria limba...micul nostru orasel de munte ...a ramas in urma; gradina cu cactusi, livada cu maslini si migdali, porumbeii, iepurii si prepelitele, fluturii, furnicile care ne invadau casa in fiecare primavara, fereastra mea cu perdea crem cu flori si pasari verzi si albastre...sunt amintiri de acum; daca am plans ?! sigur, si acum mai plang si imi este greu, dar incerc sa ma bucur de avantaje pe care acolo nu le aveam...
cactusii din gradina noastra, infloreau in iunie si in iulie, anul acesta au inflorit exact in ziua in care au inceput durerile nasterii!
curtea lui Carlos , seful nostru, o particica din ea
o floricica gasita in gradina sufocata intr-un tufis
fara cuvinte, de pe terasa
ziua in care a murit carlos, seful, trista zi
din acelasi loc, o alta zi
din aproape acelasi loc , o alta zi
casuta
tot casuta
flori de prin padure
focul din semineu! normal:)
ghiveciul cu castusi
tot de pe terasa, luna mea oarba
care de mult nu a mai aparut asa de frumos ca atunci
Levantica
Liliacul si vreu sa intelegeti , nu e levantica , liliac , ci Levantica , Liliacul!
un trandafir rasarit nu stiu cum prin gradina, ce s-a mai bucurat Miri!
Migdalul inflorit si Albinuta!
Porumbeii nostri cu fosnet marin...
presimt ca va fi un post mai lung, revin sa va povestesc cum a fost despartirea lui Miri de colegio.
