Mami, mana ta e un pestisor?
Da-mi-l sa dorm cu el...
Imi amintesc de foarte multe ori acest moment tandru. Miriuta avea vreo trei anisori , iar pestisorul (mana mea) venea in fiecare seara sa o insoteasca la somn si la vise cu ingerasi dupa ce ii spunea o poveste scurta sau facea cateva ghidusii sau pur si simplu o mangaia pe caput...
Azi am regasit o scurta si cunoscuta cred poezie a lui Garcia Lorca si mi-am reamintit de pestisorul nostru.
Mama
vreau sa fiu de argint
Copile,
o sa-ti fie prea frig
Mama,
vreau sa fiu de apa
Copile,
o sa-ti fie prea frig
Mama,
brodeaza-ma pe perna ta
Asa da. Chiar acum!
No hay comentarios:
Publicar un comentario