POVESTI PENTRU CATALINA

Uneori ne vin asa , niste povesti, adica lui Mami ii vin, cand ma leagana pe picioare...nu-i vin des pentru ca mie nu prea imi place sa fiu leganata pe picioare; de fapt, mie nu-mi plac pernele! In fine, prima mea poveste povestita si nazarita lui Mami si  desenata de surioara mea, Miriam:


POVESTE CU PITIC SI PESTISOR

A fost odata un Pitic,  locuia la marginea padurii intr-o casuta tot pitica, langa un rau cu apa cristalina unde traiau cinci pestisori de aur; in fiecare zi Piticul venea si pescuia cate un pestisor , pestisorul Unu, pestisorul Doi, pestisorul Trei, pestisorul Patru, pestisorul Cinci...in fiecare zi cate unul; ii pescuia, dar nu-i manca, le dadea drumul, in schimb  fiecare pestisor de aur ii spunea piticului o poveste, asa ca Piticul stia sute, sute de povesti care mai de care mai frumoase...intr-o zi insa, cand Piticul  avea intalnire cu  pestisorul cinci,  pestisorul nu a mai venit; l-a asteptat pe  Patru, nu a venit; nu a venit nici Trei, nici Doi, nici Unu, niciunul nu a mai venit...trist de tot de tot de tot , Piticul s-a inchis in casuta lui si a inceput sa scrie toate povestile care le stia de la pestiori; si le scria Piticul pe barba lui cea luuuunga pe care , dupa ce a terminat de scris si ultima poveste , a taiat-o, a facut-o ghem si a aruncat-o peste rau; si barba lui cea luuuunga a facut rotocol pamantului si uite asa s-a umplut lumea de povesti;

de pitic nu s-a mai stiut nimic; doar pestisorii stau undeva, pititi intr-o poveste; vrei sa-i cautam?!