scriem amintiri...

.

jueves, 6 de octubre de 2011

NANI, NANI


Am fost super incantata cand intr-o seara am pus-o pe Catalina in patutul ei si fara sa planga, fara sa faca scandal a adormit ca un ingeras. Chestia a functionat si a doua zi dupa amiaza si spre seara la fel. Nu ma intrebati de ce la mine minunea nu a tinut trei zile. Asta a fost tot. S-a intors la mine in pat. Si gurile sfatoase ma cearta si ma critica. Cert este ca pentru mine e confortabil. Se trezeste des in timpul noptii dupa tatica (uf, diacriticele); deci sa pape! Eu...ca in vis.

Iar acum mai pe bune, mi-e teama sa o las sa doarma singurica, de la o vreme se ineaca; am gasit-o intr-o seara cu toate ude, vomitase destul de bine si am incercat sa-mi imaginez prin ce stari a trecut; caci stiu cum face cand se ineaca, holbeaza ochii si da sa se sufoce; o iau si o tin cu capul in jos pana si revine...

si inteleg acum de ce multe mamici nu-si lasa copilasul o clipa singur; stiu ele ce stiu.


 a que si?!:)
...

2 comentarios:

  1. Copilul surorii mele e o grăsuţă şi o ador enorm pentru aspectul ei comic, de copil bine crescut. Seamănă cu al dumneavostră.

    Să vă trăiască sănătos!

    ResponderEliminar
  2. Este comentario ha sido eliminado por el autor.

    ResponderEliminar

LinkWithin