colores

Primavara

Vantul si Floarea

A fost odata o gradina cu multe flori. Din toate florile gradinii, una petrecea mai tot timpul cu petalele stranse , de parca i-ar fi lipsit ceva.

"De ce esti trista, floare frumoasa?", a intrebat-o Vantul.
"Nu pot sa-ti spun...", i-a raspuns floarea si si-a strans mai tare petalele in jurul trupului micut, firav.

A doua zi Vantul avenit iar si a intrebat-o:

"De ce esti trista, floare frumoasa?". Si floarea i-a dat acelasi raspuns. "Nu pot sa-ti spun , Vantule, du-te, nu pot sa-ti spun..."

Si-a mai venit vantul inca o data , prietenos si cu glas bun:

"De ce esti trista, floare frumoasa, de ce esti trista...?"

Dar floarea nu i-a mai raspuns. Lumea tacerilor s-a asternut peste trupul ei micut, firav si nimeni nu a mai aflat vreodata motivul tristetii sale.

Uneori e bine sa spui ce te framanta unui prieten bun. El te poate ajuta. Cine este prietenul tau cel mai bun?

autor: Ma

otro poquito de sol

şase uşi, şase poveşti

A fost odata un ochişor care nu vroia sa mearga la culcare. Mamica lui mereu ii spunea: "mergi de te culca, mergi de te culca! Ochişorul se aşeza in patut şi in loc sa adoarma, visa cu ochişorii lui deschişi. Pana ce mama se apropie, incetişor, incetişor, il mangaie pe frunte, ii canta un un cantec de leagan si aşa, doar aşa ochişorul adormi!

Ce minunat e sa ai o mamica pe aproape!

A fost odata un pitic, mic, mic, mic. Piticul purta un felinar. Din felinar a iestit un alt pitic la fel de mic, mic, mic. Cei doi pitici s-au facut amici.

Ce bine e sa porti un felinar!

A fost odata o oglinda magica, atat de magica incat nimeni nu-si putea vedea chipul in ea!

E interesant sa ai o oglinda magica...

A fost odata o floare trista. Era trista pentru ca isi dorea sa mearga, dar nu putea. Floarea nu avea decat un piciorus.

Ce trist e sa nu poti merge...

A fost odata un om de zapada. Visul lui era sa atinga o stea. Intr-o noapte, steaua l-a atins. Omul de zapada s-a topit, steaua s-a stins.

Uneori e bine ca visele sa ramana doar vise...

Au fost odata zece globulete de Craciun. Erau foarte nerabdatoare sa ajunga in pomul de iarna pregatit de stapana lor; dar aceasta, considerandu-le demodate si vechi, le-a aruncat la o lada de gunoi...
Un baietel sarman le-a gasit si, foarte fericit , le-a luat la el acasa unde le-a asezat in bradutul lui lipsit de stralucire. Ce fericite au fost cele zece globulete pentru pretuirea aratata de copilasul sarman!

Ce placut e ca cineva sa aiba nevoie de tine!

autor: Mi & Ma

mamá

mamá

mamá

mamá, te quiero!

jesus nos ama a todos